miercuri, 14 noiembrie 2007

Munceste salahor !

M-am apucat in vara aceasta sa fac niste lucrari de consolidare si reparare a casei de la Buzau. Intentia a fost buna, necesara chiar, o gindisem de acum citiva ani, dar lipsa de fonduri si a unei echipe de specialisti, m-au facut sa o tot amin. Pina la urma am zis: gasesc o firma, isi aduce materiale si muncitori, nu ma doare capul, ei isi fac treaba, eu ii platesc, ma uit cum lucreaza, imi mai dau si eu umil cu parerea...Zis si facut, nu voi intra in amanunte, dar am gasit o firma, cadem la intelegere, incepem lucrul. Nici pe departe...treaba nu a mers asa cum ma asteptam sau macar cum era normal. Pe scurt, sa nu plictisesc eventualul cititor, la lucrarea asta mi-am luat, fara sa vreau, norma intreaga de diriginte de santier si salahor. Adica am facut tot ce se putea face: de la sfaturi si solutii tehnice, pina la incarcat roaba cu nisip. O zi de lucru incepea cam asa: munca de la 8 la 17, cu pauza la 12. Eu ma scol pe la 9-9.30, ies din casa, baietii stau, fumeaza, beau cafea. Pina sa le zic ceva, sunt intimpinat de herghelia de motani, ai mei si ai vecinilor, care isi cer cu disperare portia matinala de calorii, consumabile mai tirziu pe acoperis, prin somn, departe de toata nebunia din curte. Incepem treaba: "domn' Ionut, nu avem ciment, nu avem cuie, nu avem teava"..."Pai si ce sa va fac eu", zic plin de iritare, e treaba firmei sa asigure asta. Sun la administrator, ii prezint problema, ma lamureste, plec cu Dacia (bune masini, saracele...) sa iau 100-200 kg de materiale. Ma intorc, baietii stau, cu greu gasesc pe unul dintre ei sa descarcam portbagajul..Sau daca nu stau, unul taie o scindura, ceilalti patru o tin, ba tin si casa, sprijinindu-se de ea, sa nu cada, Doamne-fereste ! Vine Cristi, sefu', toata lumea lucreaza.."Cum merge ?" sunt intrebat..Dau sa zic ceva, ca nu s-a facut aia, ca peretele e aiurea, ca stipul face 110 grade cu trotuarul..."Lasa ca se repara la tencuit". M-ar pufni risul in alte conditii..in fine, se mai repara ceva. Pleaca domn' Cristi, vine ora 12, pauza de masa. "Sefu...sefuuuuu...o bere la baeti ?" Sigur, cum nu, mai bine mutam frigiderul in curte, sa se serveasca fiecare cu cite vrea si cind vrea. Dupa bere...motaiala vreo ora, apoi ne uitam la ceas: e 1 si ceva, pai nu mai avem timp sa facem aia, ailalta, lasam pe miine. Stau si ma uit la ei: se invirt 3 insi dupa un ciocan, doi bat o scindura, altul incearca sa tencuiasca un perete. Poate o fi citit legenda Mesterului Manole, ce tencuia ziua, cadea seara...da...cam asa ceva. Le spun sa puna var si sa ude peretele inainte. Se uita la mine crucis...deh, e grea meseria. Da, asta e, nu mi-e rusine sa recunosc, am invatat si eu sa tencuiesc, sa fac un stilp, sa indoi etrierii, sa cofrez o subzidire, nu e greu, dar iti trebuie ceva indeminare.Pina la urma...treaba a mers, s-au facut toate lucrarile de care am avut nevoie, dar cu foarte mare consum de nervi si energie, cel putin din partea mea. Nu pot sa nu amintesc de o mica intimplare hazlie: eram in strada cu unul dintre salahori (cam asa se indemnau unul pe altul sa lucreze: "Munceste salahor !"). Incarcam ceva nisip intr-o roaba. Trec doua fete, tinere, dragute foc, parfumate de ti-era frica sa aprinzi bricheta linga ele, se duceau in oras. Trec de mine, mai fac citiva pasi, una ii zice celeilalte: "Vezi, draga, uite asa ajung barbatii daca nu invata !". Rezon ! Vedeti voi....daca nu mi-a placut cartea ? Stau si ma uit in urma lor....pina la urma, eu am mai multi ani de scoala decit virsta oricareia dintre ele...

Niciun comentariu: