VIOLENTA - conditie a succesului ?

Sa pornim de la un fapt real: in ultima vreme, jocurile pe calculator si, in general, toate materialele la care au acces copiii, incep sa contina din ce in ce mai multe elemente legate de violenta. Ma voi explica imediat.
O mare companie produce un joc pe calculator, adresat marii mase de utilizatori. Pentru a face jocul mai atractiv, include diferite elemente de actiune: explozii, tipete, arme de foc sau albe, singe, viteza nebuneasca cu masini etc. Scopul jocului este de multe ori nimicirea adversarului, pentru a atinge obiectivele misiunii. Nimicirea se face individual sau in masa, cu arme conventionale sau de ultima tehnologie, tipetele de durere sau siluetele in flacari provocind o placere de nedescris jucatorilor. Uneori in locul adversarilor umani sint folosite fiinte extraterestre, drone, roboti, cyborgi, in ideea ca jocul va trece de cenzura existenta la nivel guvernamental in tarile occidentale. Si jocul trece, cu unele mici modificari (singe colorat in verde, alieni in loc de oameni etc) si cu atentionare pe cutie "Interzis copiilor sub ... ani" sau cu optiuni "Parental lock", astfel incit parintii responsabili sa-si poata proteja copiii de anumite scene de violenta.
In tarile in care aceasta cenzura nu exista, ajung pe piata fel de fel de jocuri de o furie rar intilnita in anii trecuti, in care exploziile, impuscaturile, distrugerea ocupa, in mod total gratuit, primul loc. Dupa o ora petrecuta in compania unui astfel de joc, copilul este efectiv ametit si derutat, in subconstientul sau intiparindu-se ideea ca a distruge orice ii sta in cale este un lucru, nu numai usor de realizat, dar si folositor, pentru ca el sa obtina victoria suprema asupra lumii inconjuratoare. Sa fim seriosi...
Sint de acord ca aceste jocuri sa fie rulate de persoane responsabile, care pot face diferenta intre virtual si real, fiind putin probabil ca viitorul lor comportament sa fie influentat de un joc video.
In ideea de a-si spori vinzarile, companiile producatoare incearca pe toate caile sa simuleze realitatea in propria productie. Culmea e ca deseori sint alese locuri publice si cunoscute ca scene ale petrecerii actiunii. Cladiri si interioare redate perfect, arme desenate identic cu cele reale si carora li se prezinta caracteristicile pe doua pagini la inceputul jocului, masini de renume care se transforma in roboti zburatori, intrigi prea complicate chiar si pentru un om adult, tradari, conflicte internationale, toate sint incluse mai mult sau mai putin intr-un joc care se doreste a fi de succes. Sub pretextul salvarii ordinii mondiale, jucatorul este impins sa distruga baze inamice, sa fure tehnologii, sa ucida fara zgomot si fara a clipi, sa utilizeze arme cu raza mare de distrugere pentru a-si scoate adversarii din lupta. Ce intelege un copil de citiva ani despre interese politice, despre salvarea pacii prin foc si sabie ? Chiar daca adversarii sint fiinte extraterestre, orci, banditi, roboti, el considera ceea ce vede ca pe "un joc cu bataie", din care binele trebuie sa iasa invingator. Daca tot am ajuns la continua disputa intre bine si rau, trebuie sa amintesc aici si desenele animate, pline de distrugeri, lupte pentru bani sau putere (in definitiv, acelasi lucru).
Ati observat vreodata comportamentul unui copil de 4 ani dupa o ora de desene animate in care robotii se infrunta cu oamenii, in care masinile se alearga ametitor pe sosele, in care nave de lupta distrug planete cu rachete nucleare, in care eroii se lupta cu sabii, in urma loviturilor sarind (evident) singe. Copilul primeste in memoria sa absolut tot ce i se ofera, devenind, cel putin pe moment, irascibil si incearca sa-si imite eroii vazuti mai devreme pe ecran. Sa trecem de desenele animate si sa ne oprim la filme.
Filmele de actiune, cu scene violente, abunda pe toate canalele de televiziune, romanesti sau straine. Este laudabil ca la inceputul filmului si in timpul lui sintem avertizati, oarecum, cu privire la continutul sau, astfel incit parintii responsabili sa-si poata culca copiii mici inainte ca scenele violente sa prinda contur. Mai departe, sa ajungem in viata de toate zilele.
In perioada sarbatorilor de iarna s-au vindut si se vor vinde tone de artificii, pocnitori, indiferent de virsta cumparatorului. Pe cutia de pocnitori scrie in engleza, chineza si rusa ca pot fi utilizate numai de persoane peste 18 ani. Chiar s-a uitat cineva pe cutia de pocnitori in noaptea de Anul Nou sa vada ca intr-adevar asta scrie ? Si daca s-a uitat, a inteles ce scrie si, mai ales, a luat in considerare riscul la care se expune folosind asa ceva ? Copiii, in nici un caz, ei au uitat cu totii de risc si s-au bucurat de noile jucarii permise (din fericire) doar o data pe an. Asa se explica numarul din ce in ce mai mare, an de an, de copii accidentati. Cine poarta vina ? Copiii, evident ? Sau poate ca in joaca lor cu praful de pusca invelit in carton s-au crezut invincibili ca Robocop, Rambo, Superman sau alte personaje ale jocurilor si desenelor animate nocive care le lumineaza zi de zi copilaria ? De ce trebuie sa se gaseasca pe toate tarabele pistoale mitraliera, asa de bine simulind realitatea incit nu mai stii uneori ce cumperi, cutite din plastic extrem de tare, insigne de politisti cu pistoalele, casca si catusele aferente ? De ce nu mai sint cautate mingile de fotbal, unditele de pescuit, jocurile puzzle, trenuletele electrice, masinutele teleghidate, jocurile de inteligenta ? Sint scumpe ? Da, dar merita cumparate, in locul celor care, intr-un fel sau altul, semnifica violenta.
N-am urmarit in acest articol sa fac o polemica cu generatia de miine, cu tinerele vlastare care acum pasesc in viata, am vrut doar sa atrag atentia ca nu tot ce vedem in lumea reala, la televizor sau la calculator este indicat a fi vazut de copii si ca acestia trebuie protejati prin limitarea, pe cit posibil, la surse de violenta. Daca aceasta exista, iar vederea ei este inevitabila, este bine sa fie explicata, incepind uneori de la definitie si terminind cu scopul in care a fost produsa.